Aurel Acasandrei

      Felix Aftene

      Constantin Baciu

      Calin Beloescu

      Ilie Boca

      Mihai Chiuaru

      Serbana Dragoescu

      Eugen Keri

      Liviu Nedelcu

      Romul Nutiu

      Simona Nutiu

      Sorin Oncu

      Ion Popescu

      Marilena Preda Sanc

      Ion Salisteanu

      Doru Tulcan

      Gheorghe Zarnescu

Soimul Pelerin

Capitolul IX. "Dimineţile se scurgeau monoton în bivuacul de la graniţa dinspre mare. Cât vedeai cu ochii, se întindeau pământuri aride, nisipoase, năpădite de ierburi aspre şi bătute de vânt. Mirosul sărat al mării înainta până departe, adânc în uscat – uscat în sensul cel mai propriu (nu numai în opoziţie cu marea, ci şi cu pământurile bogate din centrul Imperiului)... " citeşte mai departe

Capitolul. XII "Se spuneau multe despre faimoşii cavaleri ai Prinţului. Când erau plecaţi în misiuni primejdioase, lumea se gândea la ei cu gratitudine şi chiar cu dragoste. Genul de dragoste abstractă – extrem de comodă – pe care o poţi avea pentru personajele de legendă. Pentru ficţiuni. Când se întorceau însă, înfometaţi de viaţă, revendicativi şi înstrăinaţi, în lumea rafinată a Cetăţii, deveneau imediat o problemă. Familiile lor tăiau, evident, viţelul cel gras. Prima zi a revederii trecea relativ uşor, cu îmbrăţişări, turnee la rudele apropiate, banchete." citeşte mai departe

Capitolul. XXV "Să trecem acum să lămurim acuzaţia că Lăcustă şi generalii lui ar fi fost antropofagi. Un popor cucerit şi ocupat, mai ales când are la-ndemână instrumente culturale bine puse la punct, nu întârzie să creeze cele mai tăioase şi mai neiertătoare imagini despre cei ce-l asupresc (Dar, ce-i drept, un sâmbure de adevăr există totdeauna). Oricât de puţină simpatie ne-ar inspira nomazii, trebuie să încercăm să restabilim adevărul, faptele aşa cum s-au petrecut (chiar dacă ele sunt încă mai rele decât zvonul) şi să vedem de unde a putut porni această născocire – căci de mâncat oameni, şi mai ales copii, cum s-a spus, nu a făcut-o Lăcustă niciodată." citeşte mai departe

Capitolul. XXX "Trebuie în orice caz să evadăm. Fiul Elenei se învârtea prin cameră, în cerc, posomorât şi întărâtat. Fusese un băiat mai curând delicat, marcat poate prea precis de frumuseţea mamei sale ilustre. Dar acum, sub imperiul mâniei şi revoltei, acum când se afla în pragul unei decizii, arăta primejdios. Simpla poreclă de Fiul Elenei nu mai era chiar potrivită. Nu mai ajungea să-l încapă. Se învârtea între pereţii de piatră cenuşie, înverziţi de muşchi şi igrasioşi, şi semăna tot mai mult cu o fiară tânără pe punctul de a-şi sfărâma cuşca." citeşte mai departe

Copacul din Zori

"Cu ceva timp în urmã am scris despre „Soimul pelerin”, primul roman al Alexandrei Titu, apãrut dupã 1990, ca despre o revelatie, asumând asocierea autoarei române de numele Margueritei Yourcenar, în viziunea integratoare, comunã, a istoriei ca o cosmogonie sui – generis, si în tratarea aceleasi istorii ca pe un basm perpetuu, în care trecutul desferecat din mituri si din eresuri este de fapt necontenitul nostru prezent, sau cel mai „fluid” prezent, cãci pãstrãtor al memoriei perene. „Soimul pelerin…preciza chiar autoarea cãrtii, este un proces de distilare; el nareazã o istorie, desigur la fel de recentã si de atemporalã ca majoritatea istoriilor care au substantã insesizabilã chiar celui mai fidel document..." (Ion Murgeanu) citeşte mai departe