Aurel Acasandrei

      Felix Aftene

      Constantin Baciu

      Calin Beloescu

      Ilie Boca

      Mihai Chiuaru

      Serbana Dragoescu

      Eugen Keri

      Liviu Nedelcu

      Romul Nutiu

      Simona Nutiu

      Sorin Oncu

      Ion Popescu

      Marilena Preda Sanc

      Ion Salisteanu

      Doru Tulcan

      Gheorghe Zarnescu

Spaţii-construcţii

Solicitată de mai multe dintre temele specifice postmodernismului şi tehnoculturii, Marilena Preda Sânc abordează, în ciclurile de pictură şi desen reunite sub titlul relaţional „Spaţii-construcţii” o temă mai curând târziu modernistă, cea a modului de generare a spaţiului pictural, a condiţiei metaforei vizuale care permite bidimensionalităţii să integrez spaţiul tridimensional şi cvadridimensionalitatea temporală,uzând în aceeaşi măsură, dar cu angajamente semnificante diferite,de rigoarea unui constructivism intelectual şi de dinamismul liber al unui informal, uneori contaminat de atracţia senzorială spre materie, alteori spre propriile tensiuni imperios expresive.O poetică a informalului se confruntă şi se complementează cu poetica ordinii, a definitului, şi, putem, sigur, citi această relaţie în termenii confruntării dintre o poetică a libertăţii contrapusă unei mai curând estetici a limitării.Instrumentarul punerii ân relaţie se distanţează însă de spiritul pur prospectiv modernist, valorificând distanţa de comentariu , de glosă pe tema condiţionării spaţiului prin obiect sau gest, şi a gestului/obiectului, sau, de ce nu, a gestului obiect, prin tipologia spaţiului.Că tema este relaţionarea dintre ordine şi gestică, prin intermediul relaţionării dintre construcţie/impuls şi spaţiu, o impunee condiţia materiei, meru concrete, impure ( cromatic, textural, substanţial, şi ca dinamică subsumată, internă masei picturale sau platei vibraţii a desenului).

Complexitatea temei abordate, ca o secvenţă a lanţului de diferenţieri ale spaţialităţii brute, neconfigurate, şi a construcţiei mentale sau concrete, conceptuale sau vizuale, indică doar unul dintre traseele meditaţiei asupra spaţiului, care susţine întreaga creaţie a Marilenei Preda Sânc, şi atunci când perspectiva ei este feminist ecologistă – ea practicând un feminism ecologist al vecinătăţii, sau un tip de boody-art al peisajelor interioare, mentale, sau o exploatare a suprafeţei corpului ca suport pentru proiecţia de peisaje exterioare,.Când implicaţiile sunt politice sau sociale, discursul critic vizează geografia politică a lumii, iar tehnica predilectă este colajul, fragmentarismul, deconstructivismul şi aleatorul asamblajului.Spaţiu exterior utilizat de proiectele umane, sau spaţiu interior, spaţiu psihic, spaţiu fizic, spaţiu individual, spaţiu al memoriei personale sau spaţiu colectiv, această dimensiune a realităţii este obiectulsubiectivizat al tuturor experienţelor creatoare ale Marilenei Preda Sânc.


Alexandra Titu